RSS Feed

Unirea înseamnă cetățenie europeană pentru toți moldovenii

0

octombrie 25, 2014 by Iulian Gramațki

Începând cu 28 aprilie 2014, cetățenii Republicii Moldova nu au nevoie de vize de scurtă ședere pentru statele din Uniunea Europeană. Scurtă ședere înseamnă că ai dreptul să stai nu mai mult de 90 de zile în fiecare jumătate de an. Astfel, cei care doresc să meargă într-un stat UE la studii sunt nevoiți să aplice în continuare pentru vize. Iar cei care doresc să meargă la muncă, pe lângă aceasta, mai au nevoie să aplice în statul de reședință și pentru un permis de muncă. La fel precum e important să menționez că intarea fără viză nu este valabilă pentru Marea Britanie și Irlanda. Astfel, barierele de circulație pentru moldoveni în spațiul european rămân numeroase. Iar aceste bariere împing involuntar mulți cetățeni moldoveni, pe care soarta cruntă îi detemină să emigreze, din nou în brațele Rusiei.

Dat fiind faptul că România este un stat membru UE, cetățenii săi se bucură din plin de libertatea de circulație oferită de acest bloc politico-economic. M-am convins de aceasta pe propria experiență: după ce am luat pașaportul românesc în 2013, am putut pleca în Germania la studii fără niciun fel de formalități birocratice agasante, prezentând doar pașaportul la punctul de trecere a frontierei. La fel m-am putut angaja la muncă fără permise suplimentare (cetățenii români beneficiază de dreptul la muncă în toate statele UE fără nicio restricție de pe 1 ianuarie 2014). Pe de altă parte, când plecam în Spania să-mi fac studiile de licență, am fost nevoit să adun timp de câteva săptămâni un pachet de documente, să plătesc sume considerabile de bani pentru traducere și apostilare, iar apoi să plec la Kiev ca să depun actele pentru viză. Apoi, în fiecare an, trebuia să trec printr-o procedură lungă și umilitoare de reînnoire a permisului de ședere. În multe cazuri, până se elibera noul permis, nu-i rămâneau decât câteva luni de valabilitate, iar la fiecare drum acasă eram nevoit să solicit o autorizație specială.

Republica Moldova este parte a spațiului românesc; deci, prin urmare, este și parte a spațiului european. Locuitorii Republicii Moldova, până în anul 1940, au fost cetățeni români, iar apoi această cetățenie le-a fost anulată abuziv, fără voia lor, și multora dintre ei nu le-a fost întoarsă nici până în ziua de azi. Consecințele injuste ale acestui rapt se resimt din plin și acum. Cetățenii Republicii Moldova au tot dreptul să-și afirme apartenența la spațiul european, nu doar în plan cultural și spiritual, dar și civic, fiind descendenți ai unor cetățeni români. Însă accesul lor către spațiul european este în continuare restricționat, din cauza unei agresiuni sovietice și a unei înțelegeri sovieto-germane condamnate de toată lumea. Practic, dacă nu ar fi avut loc ocupația din 1940 (și reocuparea din 1944), noi am fi astăzi toți cu cetățenie română, bucurându-ne de aceleași drepturi ca și ceilalți cetățeni UE.

„Însă pentru a redobândi cetățenia română nu este nevoie de reunire”, ați putea reproșa. La scară individuală e adevărat. Conducerea României și-a recunoscut datoria de a repara această nedreptate istorică și de a acorda la cerere cetățenia română celor care au pierdut-o fără voia lor și descendenților săi. La scară largă, însă, vedem că lucrurile nu funcționează chiar bine. Deși intenția este una nobilă, transpunerea ei în realitate lasă un pic de dorit.

Asta pentru că nu poate o singură comisie din câteva persoane, aflată la București, să restituie cetățenia română în timp util unor 3 milioane de români. Nu se poate să pui transcrierile actelor de stare civilă a 3 milioane de oameni în seama unui singur birou de la Primăria Sectorului 1 din București. Mecanismele respective sunt acceptabile pentru acordarea cetățeniei în cazuri singulare, însă total nepotrivite când e vorba de repunerea în drepturi a 3 milioane de cetățeni. Consecințele au fost firești: s-au format cozi interminabile la consulat și la sediile ANC; aceste cozi tensionează atmosfera atât pentru solicitanți, cât și pentru angajați, care duce la dificultăți de comunicare și transformă procesul de redobândire într-o experiență de coșmar. Ca urmare a incapacității autorităților de a procesa atâtea cereri (e o singură comisie pentru 3 milioane de români, vă reamintesc), timpul de așteptare și de soluționare a dosarului a crescut considerabil. Dacă Traian Băsescu în 2009 a promis o perioadă de maxim 5 luni, timpul de așteptare s-a mărit progresiv, ajungând acum la circa 2 ani. Chiar după recentele optimizări, precum înființarea sediilor teritoriale ale ANC, numărul de cetățenii acordate este de circa 50 000 – 60 000 pe an. Menținând ritmul actual – și aceasta o presupunere ireală și mult prea optimistă – e nevoie de cel puțin 50 de ani pentru a repune în drepturi pe toți cetățenii Republicii Moldova. Iar în acest timp, o bună parte din cele 3 milioane vor fi deja murit. Concluziile trageți-le singuri.

Reunirea este cea mai firească și directă cale de a-i repune în drepturi pe cei lipsiți de cetățenie. Astfel, sarcina aprovizionării populației cu acte românești va fi pusă în seama oficiilor de pașapoarte și a oficiilor de stare civilă locale, care sunt suficient de numeroase pentru a-i deservi pe toți. Pentru a obține un pașaport românesc va fi nevoie să așteptăm nu 2-3 ani ca acum, ci 2 săptămâni (cu transcrierea actelor de stare civilă – probabil în jur de o lună, însă transrierea nu trebuie făcută decât o singură dată). Nu ni se vor mai cere tot felul de acte ale bunicilor, care au suferit de două ori în urma transliterării, generând tot felul de discordanțe care trasnformă procesul de redobândire într-un vis urât. Vom putea cu toții să călătorim, să învățăm, să muncim sau să ne odihnim în orice punct al UE, de la Palanca la Lisabona și de la Stockholm la Palermo, liber, nestingherit, fără să cerem viză sau măcar să ne oprim la vamă. Va însemna cu adevărat cetățenie europeană pentru toți moldovenii, într-o Românie unită.


0 comments »

Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.

ChatVorbește instant cu noi !+