9 mai – vestigiu sovietic sau instrument de propagandă rusesc | Iulian Gramațki 9 mai – vestigiu sovietic sau instrument de propagandă rusesc | Blog din rețeaua Romanism.ro
RSS Feed

9 mai – vestigiu sovietic sau instrument de propagandă rusesc

0

mai 9, 2014 by Iulian Gramațki

„Ziua Victoriei” a fost instituită ca sărbătoare oficială în URSS abia în 1965. De atunci, celebrările sale deveneau în fiecare an tot mai pompoase, cu parade militare și defilări de forță. Autoritățile URSS încercau să inoculeze în rândul cetățenilor săi că Uniunea Sovietică este de neînvins și că va putea face față și oricărui pericol care ar veni din partea Statelor Unite și a blocului NATO. Laitmotivul acestor celebrări era cel al confruntării, al supremației militare, care se încadra perfect în contextul războiului rece.

O altă idee promovată prin intermediul acestei sărbători a fost „mândria de a fi sovietic”, diseminată mai ales în celelate republici unioniale (în afară de Rusia), care au fost incorporate în cadrul URSS nici pe departe în cel mai pașnic mod. Scopul era ca cetățenii să se identifice cu noua construcție statală și să-și aroge meritele acesteia (și anume victoria în război) ca meritele sale personale, sau ale părinților/bunicilor săi.

Odată cu prăbușirea comunismului și sfârșitul războiului rece, a căzut în desuetudine și ideea de confruntare, iar cu ea, a început să-și diminueze importanța și Ziua Victoriei. Recent, însă, președintele rus, Vladimir Putin, urmând ambițiile sale de a reface, într-un fel, Uniunea Sovietică, de a restabilirea dominația rusă de facto în spațiul post-sovietic, a apelat din nou la instrumentul propagandistic al „sărbătorii victoriei”. În toate țările post-sovietice, mii de simpatizanți ai Rusiei, dar în special ai lui Putin, își înfig „panglica Sfântului Gheorghe” la piept și ies în stradă să strige că sunt gata oricând „să apere țara de fasciști, la fel cum au făcut-o bunicii lor”. Dar ei văd fasciștii exact acolo unde indică mâna de la Kremlin. Nu-i convine lui Putin noua conducere din Ucraina – poftim, iată noii fasciști. Nu-i sunt pe plac unioniștii? Și aceștia sunt fasciști, bineînțeles. Însă realitatea e că, prin comportamentul agresiv și intolerant al susținătorilor „victoriei împotriva fascismului”, devine clar că fascismul se află mai degrabă în propria lor ogradă.

Să nu uităm că toți acești „antifasciști” sunt cei care au preluat cu arma în mână puterea în Crimeea, iar acum o fac și în regiunile Donețk și Luhansk din Ucraina. Insurgenții cu automatele în mână și cu panglica Sfântului Gheorghe în piept ocupă clădirile administrative din orașe și sate, atacă unitățile militare ucrainene, opresc mașinile din drum, jefuiesc trecătorii, agresează jurnaliștii, iau ostatici… totul sub nobila lozincă a „luptei pentru eliberare” sau a „luptei împotriva fascismului”.

De ce ar trebui un român să sărbătorească victoria URSS asupra Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial? Că am scăpat de o năpastă și am dat de una și mai cumplită, care a adus cu sine foamete, deportări, deznaționalizare și masacrarea intelectualității românești? „Dar e o sărbătoare de comemorare a celor căzuți pentru apărarea patriei”, vor sări cu vorba cei mai „moderați”. Însă i-a întrebat oare cineva pe cei căzuți dacă doresc să apere marea Uniune Sovietică? Bineînțeles că nu; în acele clipe aveau nevoie nu de eroi, ci de carne de tun. Străbunicul meu, de exemplu, a fost înrolat cu forța în armata sovietică la vârsta de 49 de ani, după ce URSS a reocupat Basarabia în 1944, și trimis să lupte pe front. După care, peste câteva luni, a dispărut fără urmă, lăsând în urma sa opt copii, o familie săracă, să suporte apoi nevoia foametei. Până astăzi nu se cunoaște nici locul în care a fost îngropat. Iar ideologii pro-ruși mă forțează să-l comemorez, glorificând Uniunea Sovietică, cea care l-a trimis la moarte pentru o patrie care niciodată nu a fost a lui?

Mulți sărbătoresc Ziua Victoriei din obișnuință, căci așa s-au deprins „în tinerețe”. Bineînțeles, veteranii de război s-ar întrista dacă ar înceta să existe sărbătoarea în care în fiecare an li se acordă atenție; în afara spațiului ex-comunist, însă, unde această sărbătoare niciodată nu a avut loc, chestiunea respectivă nu e o problemă. Comemorarea victimelor războiului e un lucru pozitiv, dar nu atunci când de ea profită grupările pro-ruse, sau chiar oficiali de frunte ai Rusiei precum Rogozin, pentru a-și promova în mod sfidător și obraznic opțiunea geopolitică. Din păcate, Federația Rusă nu mai are ce oferi oamenilor de rând pe timp de pace și liniște; de aceea, principalul său instrument de marketing este crearea unor dușmani externi, și întărirea atașementului față de Rusia prin demonizarea acestor pretinși dușmani. Trist este faptul că printre acești „dușmani” se află deseori concetățeni de-ai noștri, iar Rusia ne îndeamnă să ne urâm unii pe alții, pentru ca astfel noi să slăbim, iar ea să devină mai puternică. Tactica „dezbină și cucerește”, tipic. Ați văzut cu toții ce s-a făcut în Ucraina.

Iar Ziua Victoriei nu este nimic altceva decât încă un instrument în acest scop – o oportunitate în plus să ne bombardeze cu mesajele sale propagandistice și să ne întarâte unul împotriva celuilalt. E un fost vestigiu sovietic, transformat cu succes într-un instrument de propagandă rusesc.


0 comments »

Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.

ChatVorbește instant cu noi !+